În “Avengers: Endgame”, Thor trece printr-o criză existențială majoră. A încasat într-un interval foarte scurt de timp, o serie de lovituri extrem de brutale. Și-a pierdut familia și prietenii. Și-a pierdut casa, miticul tărâm Asgard. Și-a pierdut ciocanul, legendarul Mjolnir, din care credea că își trage invincibilitatea. A pierdut lupta cu Thanos. Iar la capitolul pierderi, putem adăuga și fizicul care le făcea pe domnițe să suspine și pe dușmani să tremure.
Mai important decât toate acestea, Thor și-a pierdut dorința de a conduce. I-a transferat titlul de conducător al Noului Asgard, odată cu toate responsabilitățile de care a vrut să scape, ultimei Valkyrie, devenită astfel regina asgardienilor.
După eroicul și generosul până la sacrificiu pocnet din degete al lui Iron Man, pocnetul care a restabilit ordinea în galaxie și l-a distrus pe Thanos, Thor face un fel de autostop forțat, întâmpinat cu reticență de Star Lord și prietenii săi, la bordul navei Gardienilor Galaxiei și… puf!, dispare.
Pare că vrea să se rupă de toți și de toate, pare că nu mai vrea să audă de nimic. Declară că zilele lui de super-erou s-au sfârșit și că începe o călătorie în care să descopere cine e cu adevărat. Departe de conflicte inter-galactice, de responsabilități copleșitoare și de regrete mari cât constelațiile de pe cer, Thor vrea să se regăsească.
Dar Thor încearcă să se regăsească, fugind, de fapt, de sine, pentru că regretele și sentimentele de vinovăție stau lipite de el, chiar dacă fuge cu viteza luminii. Lucrul de care fuge, și îi va lua un timp să realizeze asta, e iubirea. Din experiența lui lungă de zeu nemuritor, a învățat că toți cei pe care îi iubește, în cele din urmă, mor.
Universul, însă, îi mai rezervă niște conflicte inter-galactice pe care numai el le poate duce, niște dușmani pe care nici el, de unul singur, nu îi poate dovedi și niște întâlniri care să îi facă inima să bată nebunește.
Așa că Thor, momentan deprimatul și supraponderalul zeu al tunetului, va porni într-o nouă aventură incredibilă în care va regăsi prieteni de care să îi pese, legături sentimentale în care să se implice și pe sine.