Regizat de Hikari și avându-l în rolul principal pe Brendan Fraser, filmul „Familie de închiriat” („Rental Family”) vorbește despre o afacere de nișă, dar cât se poate de reală, din Japonia. Există aici firme care, pentru a combate singurătatea și presiunea socială, oferă actori de închiriat contra cost, desigur, care să joace roluri de rude sau prieteni, în contextele solicitate de clienți.
Poate părea straniu, poate părea neobișnuit sau poate părea a fi o încercare jalnică de autoamăgire ce nu se poate sfârși cu bine pentru că, în cele din urmă, nu putem trăi fără a privi adevărul în față, dar în Japonia există o astfel de industrie de nișă vibrantă care se dezvoltă deja de câteva decenii și numără peste 300 de companii.
„Rental Family” urmărește povestea lui Phillip, un actor american interpretat de Brendan Fraser, care ajunge în Tokyo, pentru a filma o reclamă la o pastă de dinți și care decide să rămână în continuare în Japonia pentru că acasă, în America, nu are rude sau prieteni care să îl aștepte. Timpul trece, alte roluri nu i se oferă, astfel că Phillip ajunge să piardă timpul fără rost, un gaijin înconjurat de oameni ale căror obiceiuri și maniere îi rămân străine.
Fraser declară că la început a fost consternat de conceptul filmului, al cărui scenariu l-a citit în 2023, imediat după câștigarea premiului Oscar pentru incredibilul rol din „The Whale”. „Mi s-a părut ciudat, dar minunat. O poveste care vorbește despre oamenii care simt acut lipsa conexiunilor, a legăturilor în viața lor. O poveste despre un serviciu care oferă surogate care să umple goluri pe care cu toții le simțim, un înlocuitor care să ne aline singurătatea și dorul de oameni pe care i-am pierdut. Uneori e suficient să privești un om în ochi și să îi spui că știi că există.”
Povestea începe în momentul în care lui Phillip i se oferă un job într-o astfel de firmă. Încetul cu încetul, el trece prin diverse roluri, de la un prieten ce suferă la o înmormântare, la un soț de conveniență pentru o ceremonie în care trebuie satisfăcuți părinții soției și rudele, la un înlocuitor de tată pentru o fetiță ce trebuie admisă la o scoală de prestigiu și până la un bătrân ce are nevoie să știe că nu a fost uitat și că viața lui a avut însemnătate.
Rol după rol, Phillip simte cum granița dintre interpretarea actoricească și conexiunea veritabilă devine tot mai difuză și ajunge să își umple propria singurătate cu aceste noi legături care îi dau sens și apartenență. Umplând golurile emoționale ale clienților, dintre care unii îi devin prieteni adevărați, ajutându-i să evite judecata unei societăți tradiționale, ascunzându-le rușinea celibatului sau, pur și simplu, făcându-i să treacă mai ușor peste momentele de anxietate, Phillip simte că devine un om împlinit.
„Rental Family” rămâne o poveste adânc umană. În mod cert, vorbește despre singurătate, despre rușine, despre etichetare, dar dă și o rază de speranță: chiar și în situațiile în care însingurarea pare fără ieșire, cum ar fi un american în Tokyo, putem găsi conexiuni și scop, chiar dacă ele vin în modurile cele mai neașteptate.