Dacă ne uităm la definiția din dicționar a cuvântului simbioză, Rebel Wilson și Anne Hathaway sunt în “Ticaloasele” (“The Hustle”, în original) într-o simbioză perfectă (simbioză = conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme).
Anne Hathaway e organismul rafinat, mlădios, atrăgător ce susține o personalitate seducătoare, stilată și plină de un glamour distins ce îi lasă pe bărbați, într-o majoritate zdrobitoare, suspinând în urmă, cu inimile frânte și buzunarele goale.
Rebel Wilson, dimpotrivă, e organismul mai puțin mlădios, mai puțin atrăgător, dar plin de o energie explozivă dublată de o inteligență sclipitoare ce nu iese în evidență de la prima vedere. Mă rog, poate nici de la a doua. Dar tocmai această desconsiderare e, de multe ori, punctul ei forte: felul în care reușește să treacă prin viață ca un bolid de curse supraturat care nu clintește senzorii nici unui radar. Indiferent de gafele pe care le face sau de neînțelegerile pe care le provoacă, Rebel pare mereu sinceră, inocentă, binevoitoare, o victimă căreia i se acordă automat circumstanțe atenuante.
Anne Hathaway o interpretează pe aristocratica și seducătoarea, în maniere, limbaj și vestimentație, căci în intenții, cu siguranță, nu e deloc nobilă, Josephine Chesterfield, de extracție și educație pur britanice, cu o reședință stilată pe Coasta de Azur, evident, cu majordom și limuzină incluse, cu o garderobă ce le-ar face invidioase pe toate divele din show-biz-ul de peste ocean și cu un stil de viață flamboaiant ce e susținut printr-o activitate planificată cu meticulozitate, talent și totală lipsă de scrupule.
Partenera ei în rele, Rebel Wilson e distribuită în rolul lui Penny Rust, o australiancă mai din topor, și acesta cu lama ruginită și coada ruptă și noduroasă. Spre deosebire flagrantă de Josephine, Penny nu e doar mai directă și mai lipsită de subtilitate, dar e mai plină de vervă și energie decât o tornadă și cu mai mult chef de viață și distracție decât o grădiniță ce servește expresso italian dublu la micul dejun.
Altminteri, cheful de muncă cinstită, program fix și semnat condica în fața șefilor încruntați e la fel de mare ca al Josephinei. Adică, inexistent. În definitiv, viața e prea frumoasă și prea scurtă pentru a fi irosită, gâfâind între avans și lichidare, când există atâtea alte metode mult mai distractive de a te întreține, escrocând bărbați care au de unde să dea și care, oricum, din principiu, își merită soarta dacă nu sunt suficient de isteți să-și dea seama când li se șterpelesc iluziile siropoase laolaltă cu bancnotele foșnitoare.
Penny și Josephine sunt două caractere opuse, dar învață să conviețuiască și să colaboreze pentru că amândouă, deși complet diferite în abordare, au același scop și același dacă nu job description, atunci job title: sunt niște escroace care nu se dau îndărăt de la nimic pentru a-și atinge scopurile. Evident, fiecare în felul ei foarte diferit.
Pe câtă vreme Josephine e calculată, vicleană și gândește 7 mutări înainte, Penny e un haos ambulant care iubește improvizația. Și în ciuda unui început de relație dezastruos, cele două ajung să se completeze în ducerea la bun sfârșit a stratagemelor de ademenit și escrocat bărbații.
Deși pornește pe urmele celebrului “Dirty rotten men” cu Steve Martin și Michael Caine, “Ticăloasele” nu e un simplu remake ce a suferit o inutilă schimbare de sex. “Ticăloasele” e un film nou în care, odată cu transformarea escrocilor în escroace, se schimbă major dinamica relațiilor dintre personajele principale. Iar acesta nu e singurul lucru surprinzător pe care îl aduce delicioasa comedie ce își face debutul pe marile ecrane, începând cu 10 mai.
“Ticăloasele” e o comedie ce te va face să râzi în hohote în timp ce îți controlezi buzunarele ca să vezi dacă n-ai rămas cumva fără portofel, așa, prin simpatie… căci, crede-mă, nu ai nicio șansă ca exploziv de seducătorul duet Anne Hathaway-Rebel Wilson să nu-ți fure inima.