“Avengers: Infinity War” s-a terminat. “Avengers: Endgame” stă să înceapă. Dar cum poate să înceapă partea a doua a celui mai așteptat film al anului? Într-un singur fel: Răzbunătorii supraviețuitori sunt din nou împreună. Își pun capetele încă buimăcite la contribuție, încercând să treacă peste disperarea care amenință să-i copleșească, pentru a căuta o soluție salvatoare.
O mică problemă: toate abilitățile lor, toate puterile sau superputerile lor, toate armele și costumele lor, toată determinarea, curajul și spiritul lor de sacrificiu, toate s-au dovedit a fi insuficiente. Dușmanul a învins.
Cu toată împotrivirea lor, Thanos a pocnit din degete și, cu o jumătate de univers dezintegrată, s-a retras liniștit să-și trăiască anii de pensie la o fermă idilică de orez galactic, acompaniat de o foarte tânără versiune a Gamorei.
Întrebarea e: cum să-ți regăsești încrederea de care ai nevoie pentru a-l învinge pe cel mai puternic răufăcător din istorie, când echipa ți-e înjumătățită și demoralizată?
Psihologic vorbind, e un moment în care toți Răzbunătorii sunt la pământ. Mai jos de atât nu prea au unde să mai ajungă, deci, logic, varianta rămasă e să o ia în sus. Ridicarea asta din butoiul fără fund al melancoliei, regretelor și auto-învinovățirii e grea și necesită resurse de voință mai mari ca niciodată.
Fiecare dintre Răzbunători, într-un fel sau altul, poartă în raniță o traumă, ce vine dintr-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat. Dar până acum, nici unul dintre ei și, în niciun caz ei împreună, ca grup, nu au fost învinși într-un mod atât de categoric de un dușman. Am avut 22 de filme, 22 de aventuri în care a fost amenințat orașul, planeta, galaxia unuia sau altuia dintre eroi, dar în ultima clipă (de obicei), în ciuda sorților infimi de izbândă, eroul sau grupul de eroi s-a autodepășit și a reușit să învingă. Scenariu american tipic de film cu eroi: până la urmă, binele învinge.
La începutul lui “Avengers: Endgame” avem, însă, de a face cu o situație complet diferită generată, evident, de finalul lui “Avengers: Infinity War”: binele nu numai că nu a învins, dar pare că a fost definitiv și irevocabil pus la pământ și făcut bucăți.
Dar să o luăm pe rând.
IRON MAN
În timp ce restul Răzbunătorilor își ling rănile împreună, în hogeacul lor ultra-tehnologizat de pe Pământ, Tony Stark plutește în derivă prin spațiu, cu apa, oxigenul și speranțele pe terminate.
Dacă ne amintim, Iron Man e îngrijorat de posibilitatea unui eveniment cataclismic încă din primul Avengers. În Infinity War suferă de simptom post-traumatic, iar în Age of Ultron vorbește despre crearea unei armuri în jurul Pământului.
Tony e speriat, dar se pregătește pentru cea mai rea eventualitate. E un tip genial care își planifică cel puțin 3 mișcări înainte, pentru ca răul cel mare, când și dacă o veni, să nu îl găsească nepregătit. Faptul că nu a reușit să îl oprească pe Thanos e o lovitură devastatoare pentru el. Avizat, pregătit, vizionar, genial… și degeaba.
În plus, Tony se simte vinovat de dispariția lui Spiderman, un puști pe care îl luase sub aripa sa și pentru care era, cel puțin în propria-i accepțiune, responsabil. Peter Parker îl privea pe Tony ca pe o sursă de autoritate și un model de viață și, în ciuda ironiilor și a disimulărilor, Stark acceptase situația. Cu atât mai mare e disperarea și nerăbdarea lui de a găsi o soluție salvatoare.
CAPTAIN AMERICA
În vreme ce Tony Stark plutește în spațiu, Steve Rogers încearcă să le insufle un pic de optimism și determinare celor din jur, în ciuda faptului că propriile sale rezerve de încredere sunt pe terminate.
Captain America are un cod moral extrem de puternic. Alegerile lui sunt aproape întotdeauna clare, lipsite de echivoc sau ezitări. Trebuie să te străduiești din răsputeri ca să îi găsești vreo vulnerabilitate. Dar înfrângerea suferită în Infinity War pare atât de totală încât, în sfârșit, Steve ajunge să fie vulnerabil, să arate că are slăbiciuni.
Dar, câtă vreme Tony Stark e cel mai complex personaj din Avengers, despre Steve Rogers se poate spune că are cea mai incredibilă transformare. Steve a trecut prin Civil War, un moment în care a întors spatele autorității și a divizat grupul de Răzbunători, ceva ce părea a fi de neconceput pentru el. Schimbarea aceasta atât de surprinzătoare a fost declanșată în Winter Soldier, filmul în care Steve ajunge să își pună întrebări grele despre propria identitate și despre natura autorității.
Printre întrebări grele fără răspuns simplu, printre regrete și incertitudini, Captain America încearcă să-și regăsească autoritatea morală și claritatea de care are nevoie pentru a redeveni liderul de care ceilalți au nevoie.
THOR
Dintre toți Răzbunătorii, probabil că Thor e cel care parcurge cel mai spectaculos traseu în Infinity War. Trecând prin lupta de început cu Thanos, continuând cu întâlnirea memorabilă cu Gardienii Galaxiei și poposind scurt în Nidavellir, doar pentru a apărea salvator în Wakanda, mânuind proaspăt forjatul ciocan Stormbreaker și eșuând, în final, când lovitura sa nimicitoare nu îl împiedică pe Thanos să pocnească din degete, Thor trece prin multe doar pentru a da greș, atunci când era mai mare nevoie de el.
Thor are șansa de a opri totul, dar nu izbândește și, drept consecință, moartea se abate asupra a jumătate din univers. Thor e devastat de această șansă ratată. Se simte vinovat, simte ca le-a înșelat prietenilor săi și tuturor celorlalți încrederea.
Așa cum în “Thor: Ragnarok” am avut de a face cu cel mai imprevizibil și amuzant Thor, iar în “Infinity War” am avut în față varianta lui cea mai nobilă și eroică, în “Endgame”, cel puțin la început, îl vedem pe Thor mai nesigur și mai deprimat ca niciodată. Poate că pierderile suferite, de la Frigga și Odin până la Loki și Asgard, plus o jumătate din prietenii săi Răzbunători, se acumulează sub forma unor regrete și a unei culpabilități peste care e foarte greu de trecut.
Iar acum, e nevoie de el mai mult ca oricând. În definitiv a fost singurul care a reușit să îl atingă pe Thanos suficient de tare ca să îl facă să sufere. Va reuși Thor să găsească tăria necesară pentru a se ridica de la pământ și a face o ultimă încercare? Vom vedea.
BLACK WIDOW, BRUCE BANNER (HULK), HAWKEYE, WAR MACHINE, NEBULA, ANT MAN, CAPTAIN MARVEL
Răzbunătorii care au supraviețuit decimării lui Thanos înfruntă noua realitate cum pot mai bine. Black Widow are probleme cu încrederea, nu neapărat în forțele proprii, ci cu acordarea acesteia. Cine o merită, cu adevărat și fără rezerve? A fost educată să nu aibă încredere în nimeni. Bruce Baner se simte vinovat și speriat pe mai multe planuri. Odată că, în urma luptei cu Thanos din debutul lui Infinity War, nu îl mai poate face pe Hulk să iasă la iveală. Apoi, după cum s-a văzut în finalul lui Infinty War, nici în costumul împrumutat de la Tony Stark nu prea face față în luptă. I se pare că e inutil, iar cu o astfel de stare de spirit nu poate ajuta prea mult echipa. Hawkeye a suferit o transformare radicală. Ca urmare a distrugerii provocate de Thanos, s-a transformat într-un vigilante periculos și neîmblânzit. Probabil că familia i-a fost dezintegrată și acum nu vede decât răzbunare și violență în fața ochilor.
Enumerarea de eroi și de probleme ale acestora ar putea continua, dar ne oprim aici. E suficient de clar faptul că toți au fost afectați și cutremurați până în străfunduri, e suficient de limpede că toți suferă și se luptă cu disperarea. Dar punctul cel mai de jos al existenței lor, punct în care i-a adus Thanos cu un simplu pocnet din degete, e un fascinant punct de pornire pentru ceea ce sperăm că va fi cel mai bun film cu eroi făcut vreodată.