Sunt bizari, lugubri, înspăimântători și de neînțeles. Provoacă buimăceală, consternare, fascinație și groază. La prima vedere îți dau fiori pe șira spinării, la prima vorbă te fac să înghiți în sec, la prima căutătură te fac simultan să caști ochii și să rămâi cu gura căscată. Iar la prima lor mostră de umor negru îți vine să o iei la goană urlând și râzând, în același timp.
Sunt anormali, excentrici, incalificabili, sunt, în tot ceea ce fac, absolut extraordinari. Cu genunchii tremurând, cu dinții clănțănind, pe scurt, cu toate balamalele dârdâind de frică, n-ai cum să nu-i iubești.
Prin sânge, ca orice familie tradițională, dar, mai ales, prin apucături sinistre, ei sunt membrii celei mai netradiționale familii din lume: familia Addams. Gomez, Morticia, Pugsley, Wednesday, Uncle Fester și Grandma (adică Bunica) pornesc în cea mai macabră comedie a anului care paradoxal, dar, în cele din urmă, firesc, vorbește despre acceptare și toleranță.
“Familia Addams”, varianta 2019, este primul film animat de cinema din seria creată de Charles Addams. Cunoscută și adorată pentru excentricitatea și misterul încărcat de accente lugubre de care dă dovadă, familia Addams dă bice (probabil împletite cu ciucuri de plumb) unei noi aventuri.
De data asta, Gomez, Morticia și restul neamului au probleme cu vecinii. Locuind de ani și ani în vârful unei coline înconjurate de cețuri, în mijlocul New-Jersey-ului, bizarii Addams nu realizează că în jurul lor arhitectura cartierului se schimbă cu totul. În toată anormalitatea care îi caracterizează, să nu bage de seamă ce se întâmplă dincolo de gard e cât se poate de normal. Distrându-se printre cruci, sarcofage, pânze de păianjen, instrumente de tortură și tot felul de ritualuri imemoriale, e firesc să scapi din vedere faptul că pragmatica lume exterioară îți bate la ușă.
Dar asta e situația. Familia Addams face pregătiri pentru a-l ajuta pe Pugsley să treacă prin “Sabre Mazurka”, o ceremonie extrem de importantă, un ritual de trecere care atestă dacă Pugsley merită sau nu să devină bărbat, un membru cu drepturi depline al familiei.
De unde să știe însă Gomez și compania că, în mijlocul pregătirilor pentru “Sabre Mazurka”, pericolul se apropie? Numele pe care îl poartă acest pericol este Margaux Needler, gazda vicleană, lacomă și arogantă a unui reality-show de mare succes, care se străduiește să construiască un cartier din idei și materiale prefabricate, de jur-împrejurul reședinței Addams.
Atunci când ceața se ridică de pe conacul fascinant de macabru, de un baroc dărăpănat al familiei conduse cu despotică îngăduință de Gomez și Morticia, Margaux e consternată. Conacul Addams stă în calea realizării visului ei de îmbogățire. Drept urmare, conacul Addams (cu tot ce se întâmplă să se găsească în acel moment în interiorul lui) trebuie să dispară.
Între timp, Pugsley încearcă să învețe complicatul ritual “Sabre Mazurka”, iar Wednesday, ajunsă la o incertă vârstă a pubertății, se împrietenește cu fiica lui Margaux, ceea ce naște o serie nouă de încurcături care o dau peste cap pe Morticia.
Într-o mișcare percepută de Morticia drept un sacrilegiu fără precedent, Wednesday împinge coarda dincolo de orice și-ar fi imaginat vreodată mama ei și încearcă ceva de-a dreptul scandalos: normalitatea. Șocându-și toate rudele, Wednesday merge la școală normală și chiar poartă la un moment dat un unicorn roz în păr. Inutil să mai precizez că acest gest o bulversează complet pe Morticia.
“Familia Addams” rămâne o poveste nemuritoare despre acceptare și toleranță. Filmul ia ideea pe care o ai despre normalitate și o face bucăți, o toacă, îi dă foc, o ghilotinează, dezmembrează și decapitează, desigur, cu un sinistru zâmbet seducător pe față.
În plus, te ia pe sus într-o aventură savuros de macabră care se desfășoară într-un ritm atât de amețitor că n-ai să apuci nici măcar să strigi după ajutor. Mă rog, nu că asta ți-ar folosi la ceva.