“Casa Gucci” e un film biografic despre faimoasa familie Gucci și, în special, despre Patrizia Reggiani, devenită Gucci după căsătorie, supranumită, în perioada ei de glorie, “Liz Taylor a brandurilor de lux”, pentru ca mai apoi să devină, conform aceleiași presei italiene care o adorase ani de-a rândul, “Vedova Nera”.
Cu o distribuție pe care nu a mai avut-o de mult un film de cinema, ce include printre realizatori nu mai puțin de 7 câștigători sau nominalizați la premiile Oscar, filmul are la bază cartea scrisă de Sara G. Forden “The House of Gucci: A Sensational Story of Murder, Madness, Glamour, and Greed” (Casa Gucci: O poveste senzațională despre crimă, nebunie, glamour și venalitate). Cartea examinează ascensiunea și prăbușirea dinastiei Gucci, în contextul evenimentelor care au dus la asasinarea lui Maurizio Gucci.
Din distribuția absolut fabuloasă a filmului fac parte: Lady Gaga, ce va juca rolul fatalei Patrizia Reggiani (nominalizată la Oscar); Adam Driver (o nominalizare la Oscar) îl va interpreta pe Maurizio Gucci; Jared Leto (laureat cu Oscar) îl va interpreta pe Paolo Gucci; Jeremy Irons (laureat cu Oscar) va fi Rodolfo Gucci; Salma Hayek (nominalizată la Oscar) va fi Giuseppina Auriemma (clarvăzătoarea, confidenta și complicea Patriziei); Al Pacino (laureat cu Oscar) va fi Aldo Gucci; iar filmul e regizat de Ridley Scott (câștigător de Oscar). Dar care e povestea care a convins atâtea nume grele să se asocieze?
O scurtă lecție de istorie (a modei, dar nu numai). În 1972, Patrizia Reggiani, o mondenă din anturajul înaltei societăți italiene, se căsătorește cu Maurizio Gucci, tânărul nepot al lui Guccio Gucci, fondatorului imperiului Gucci.
Cu generoasa contribuție a Patriziei, o tânără plină de o nonșalanță exuberantă și de o siguranță de sine dezarmantă, cei doi soți Gucci devin în următorii 15 ani centrul major de interes al tabloidelor din Italia și nu numai. Cei doi sunt senzaționalul de zi cu zi și fac primele pagini ale ziarelor acelor vremuri, fară a le fi vreo clipă contestat statutul de celebrități de prim rang.
Printre altele, cuplul are două fete, se luptă pentru controlul brandului Gucci cu alte rude purtând același nume ilustru și navighează dintr-o știre-bombă în alta, făcând deliciul paparazzilor și a publicului, totodată. Una peste alta, Patrizia Gucci, cu ochelari de soare negri și bijuterii opulente, ce o fac să arate ca o Elizabeth Taylor meridională, devine o vedetă urmărită cu sufletul la gură de mii și mii de fani.
Pe măsură ce extravaganțele ei epatează o țară întreagă, Lady Gucci, după cum o alinta presa, devine un bun național. Navigând între insule private din arhipelagul Caraibilor, la bordul iahtului ei luxos, sau aterizând în penthouse-ul ei din Olympic Tower, în Manhattan, Patrizia devine exorbitant de bogată și incredibil de celebră. La apogeul averii ei nemăsurate, Patrizia ajunge să cheltuiască mii de dolari pe lună doar pe orhidee, iar cel mai faimos citat al ei rămâne: “Mai bine nefericită într-un Rolls-Royce, decât fericită pe bicicletă”.
Apoi, pe la mijlocul anilor 80, Maurizio pleacă într-o călătorie de afaceri la Florența și nu se mai întoarce niciodată. Ca în bancul cu soțul care a coborât la chioșc după țigări și s-a întors peste 20 de ani. De fapt, domnul Gucci își abandonează familia, inclusiv cele două fete, pentru a începe o nouă viață alături de o femeie mai tânără decât Patrizia, femeie pe care o iubea în secret de mai multă vreme.
Trădarea aceasta, Lady Gucci, în ciuda temperamentului ei vulcanic, i-o poate ierta lui Maurizio. Ce nu poate ierta, însă, Patrizia niciodată e ceea ce ea consideră a fi trădarea lui cea mai mare: vinderea brandului și imperiului Gucci. Maurizio se dovedește a fi un businessman slab. La câțiva ani după despărțirea de soție, e nevoit să vândă tot business-ul Gucci, urmare a deciziilor sale falimentare și a datoriilor generate de conducerea sa dezastruoasă. În 2014, Patrizia declară: “Încă mă simt ca o Gucci. De fapt, cea mai Gucci dintre toți”. Asta poate explică de ce ea nu i-a iertat niciodată această greșeală soțului ei.
Dar să nu anticipăm. Ne întoarcem pe 27 martie 1995. Un asasin plătit îl împușcă mortal pe Maurizio Gucci, pe atunci în vârstă de 46 de ani, în plin centrul orașului Milano, în miezul zilei. Investigația declanșată de poliția italiană duce la arestarea Patriziei, la Vedova Nera, după cum au denumit-o ziarele din peninsulă. În ciuda faptului că pe parcursul procesului declară continuu că e nevinovată, Patrizia e condamnată la 29 de ani de închisoare.
După 16 ani, e eliberată condiționat. Întrebată de reporterii unui post de televiziune de ce nu l-a omorât pe Maurizio cu mâna ei, de ce nu a apăsat chiar ea pe trăgaci, Patrizia răspunde: “Vederea mea nu mai era așa de bună. N-am vrut să ratez”. Asta apropo de nevinovăția Patriziei.
“Casa Gucci” e un film cu o poveste plină de detalii scandaloase, de infidelitate, bogăție indecentă, branduri de super-lux și venalitate care întunecă mințile. O aventură captivantă si stilată, cu o distribuție incredibilă, o istorie a unei dinastii decăzute si o investigație polițienească ce îi va reda, cu siguranță, apelativului Văduva Neagră adevăratul înțeles.