Epoca justițiarilor solitari a început de mult și pare că nu are de gând să se oprească prea curând. Ne amintim de Alain Delon în „Zorro”, de „Batman” (oricare din ei), de „Taken” cu Liam Neeson, de Denzel Washington în „Equalizer”, de Matt Damon în rolul lui Jason Bourne, mai nou de „John Wick”-ul lui Keanu Reeves și mai sunt mulți alții.
Toți acești eroi solitari au niște abilități căpătate într-un trecut obscur, mai mult sau mai puțin dezvăluit în poveste: Zorro știa cu sabia mai bine decât Darth Vader (cred), Batman știa și el oleacă de bătăiță, Liam Neeson fusese un fel de Gigi Duru în CIA, la fel Denzel, despre John Wick ce să mai zicem, fusese antrenat de mic să rupă oamenii pe genunchi. Până și Bruce Willis în Die Hard, deși uman și vulnerabil (o schimbare notabilă a genului), mai ținuse în mână un formular de amendă, ba nu, pardon, un pistol, voiam să zic, obligație de serviciu.
Spre deosebire de aceștia, personajul lui Rami Malek din „Amatorul”, noul thriller de spionaj de la 20th Century Studios, e pistol cu capse din alea românești care fac una poc și două fâs. Cu alte cuvinte, e cât se poate de inept din punct de vedere fizic. Nu a dat în viața lui un pumn și dacă l-ar da probabil că și-ar fractura metacarpienele (adică, oscioarele degețelelor) până la cot, nu știe karate, jujitsu, capoeira sau măcar voodoo, nu știe să tragă cu pistolul, cu pușca cu lunetă sau cu lansatorul de grenade, nu știe să dea cu nunceakul, cu spada ninja sau cu bâta de baseball. E la fel de bun în ringul MMA ca Sheldon din „Big Bang Theory”, cu care poate că și seamănă un pic și la fel de util într-un schimb de focuri ca un pârț într-un jacuzzi.
Nu trebuie să înțelegeți din cele de mai sus că Malek e complet neajutorat. Are și el o armă: deșteptăciunea din capul lui mare de programator și criptograf CIA, iar arma asta (deșteptăciunea, adică, nu descifrarea codurilor) a fost încă din zorii civilizației cea care ne-a făcut stăpânii planetei.
Ce se întâmplă, carevasăzică, în acest film, la fel de plin de suspans și acțiune ca oricare din cele amintite în primul paragraf? Personajul interpretat de Rami Malek e un criptograf care zbârnăie de isteț ce e, cu față, spate, profil și, mă rog, tot felul de alte caracteristici de tocilar genial și care descifrează și încifrează bucuros și eficient niște chestii ultrasecrete și sofisticate într-un birou izolat din subsolul sediului din Langley, Virginia a CIA, condus, cum e și firesc, de niște superiori care nu pricep nimic din ce face el, dar cred că sunt îndreptățiți să îl ia la mișto pentru că habar nu are să dea cu pumnul, să bea cu băieții sau să facă glume deplasate. Dar Malek nu dă doi bani pe chestia asta. El e fericit cu munca lui și e și mai fericit când ajunge acasă la soția lui iubitoare, de care e îndrăgostit ca în prima zi. Da, se mai întâmplă și din astea.
Numai că soarta crudă pândește după colț. Și într-o zi, ca un trăsnet picat din cerul senin, fără avertisment, fără cauză, soția lui e luată ostatică de un terorist și ucisă. Universul lui Malek se prăbușește, iar el se hotărăște să se răzbune. Micuțul, fragilul, neîndemânaticul băiat de la tehnic decide că vinovații cei mari și răi și periculoși și plini de arme și intenții ostile trebuie să plătească, iar cel care le-o va plăti va fi chiar el. Le răsucește mâinile la spate, metaforic, desigur, superiorilor lui aroganți, dar nu total neînțelegători, până când aceștia cedează și îi aprobă misiunea.
E momentul să intervină noul lui trainer, antrenor dacă preferați, care încearcă să îl transforme cât se poate de repede pe Malek în Liam Keanu Denzel, varianta îmbunătățită. Aici e o bucată cât se poate de interesantă de film în care se întâlnesc doi tipi care știu cum miroase un Oscar: Rami, care l-a și luat, și Laurence Fishburne, care a fost nominalizat.
Unii s-ar putea gândi că urmează un fel de secvență care să ne aducă aminte de Van Damme în „Kickboxer”, el cu bătrânul lui maestru muai-thai, cu niște probe care îi testează limitele șpagatului… dar, țeapă, nu se întâmplă așa. Ba dimpotrivă! Malek se dovedește atât de incompetent în căpătarea abilităților de bătăuș, pistolar, ucigaș și ce-o mai fi nevoie pentru pedepsirea unor tipi cu adevărat duri, încât Fishburne îi dă calul. Adică, îi zice că nu e făcut pentru așa ceva și nimic din ce ar putea încerca nu o să schimbe asta. Lucru cu care până și Malek trebuie să fie de acord. Asta înseamnă că s-a terminat cu planul de răzbunare? Nu, căci altfel s-ar termina și filmul și de abia dacă am ajuns la minutul 20.
Malek, despre care v-am spus de la început că e brici, își dă seama că pentru a-și atinge scopul trebuie să își folosească arma aia a lui șmecheră: istețimea. Cu care, băi, nu te pui oricât ai fi tu de malac pus pe rele! Și de abia de aici încolo lucrurile devin cu adevărat interesante. Nu vă mai dau detalii pentru că ar fi păcat să vă stric plăcerea de a descoperi singuri cum poate unul ca Malek să fie mai bad ass decât toți băieții aia din primul paragraf.
“Amatorul”, un thriller de spionaj ultra-isteț regizat de James Hawes, din 11 aprilie, în cinematografe.