Lara Croft: puterea interioară e noul glamour

Ce e Lara Croft? Un simbol al feminismului, a șasea membră Spice Girls, un sex-simbol virtual, ambasador al Marii Britanii, o fantezie masculină distorsionată? Lara a fost descrisă în multe feluri, dar, iată, se împlinesc 20 de ani de la lansarea primului joc „Lara Croft: Romb Raider” în 1988 și răspunsul încă nu e clar.

Portretizarea eroinei a provocat furia mișcării feministe, care a criticat cu vehemență imaginea ei super-sexualizată. O feministă din Germania a numit-o „un sergent major cu niște baloane uriașe îndesate sub tricou, nu o femeie adevărată”.

Dar, în același timp, Lara a inspirat generații de tinere, pentru că a reprezentat un model de femeie care își ia destinul în propriile mâini, un tip de eroină care răzbește într-o lume dominată de bărbați.

O lume în care bărbații dețin puterea atât în realitatea imediată și cotidiană, cât și în realitatea virtuală a jocurilor pe computer și asta ca să nu mai vorbim de realitatea cinematografică a marilor producții de peste ocean, care a avut nevoie de foarte mult timp pentru a aduce pe marele ecran o eroină cum e Wonder Woman, ce se simte perfect în largul ei în lumea eroilor bărbați, reușind să salveze nevinovații, situația, planeta, după caz, mai bine, mai rapid, mai eficient decât partenerii ei de platou, studio, poveste.

Destinul a condus-o pe Lara prin lansări și relansări de jocuri video ce au adunat peste 100 de milioane de utilizatori pe întreaga planetă, prin două filme ce au avut-o pe Angelina Jolie în rolul principal și prin zeci de campanii de advertising și coperți de reviste nu doar de gaming, ci și de lifestyle. Celebra formație U2 a folosit-o în turneul PopMart din 1997 și până și formalul și conservatorul guvern insular al Majestății Sale s-a folosit de imaginea și impactul ei planetar, numind-o „ambasador al performanțelor științifice britanice”.

Deci, e Lara Croft un fenomen? Cu siguranță! Însă noul „Tomb Raider: Începutul”, încearcă să-i dea Larei ceva în plus: să o transforme într-o persoană cât se poate de reală, să-i dea un contur personalității, să o prefacă într-o femeie complexă cu care să se poată identifica o întreagă nouă generație care nu mai înghite cu ușurință clișee și stereotipuri.

Diferența pe care o aduce noul film „Tomb Raider: Începutul” e că o transformă pe Lara Croft dintr-o eroină infailibilă, ușor schematică din punct de vedere psihologic, cu sex-appeal-ul la fel de ridicat ca și nivelul de arte marțiale, într-o persoană în carne și oase. Lara devine o tânără a începutului de mileniu 3, plină de îndoieli și de fragilități, care încearcă să își găsească locul și rostul în lume. Fără ca asta să însemne că Lara, trecând prin căderi și înfrângeri, nu își descoperă forța interioară ce o face să își înfrunte atât propriile slăbiciuni, cât și adversarii, așa cum o știm: încăpățânată, tenace, curajoasă, sclipitor de isteață și, marcă a personajului, extrem de eficace în orice fel de bumbăceală, indiferent că aceasta implică săgeți, gloanțe, explozii sau doar palme, pumni și picioare.

Numai că noua Lara e mai mult decât foarte eficienta (și atrăgătoarea, într-un fel poate prea ostentativ) eroină de până acum. În „Tomb Raider: Începutul”, Lara are parte de prima ei aventură. E pentru prima oară când își testează cu adevărat propriile limite și, drept urmare, e pentru prima oară când descoperă pentru ea însăși și pentru noi, toți, ceilalți, ca spectatori, din ce aluat e făcută.

Călătoria aceasta spre propria descoperire se anunță fascinantă, plină de suspans și farmec, relevantă. E un drum lung, deseori dureros, ca o plimbare în tălpile goale pe muchia unui cuțit proaspăt ascuțit. Nu e ușor să descoperi câtă putere, mai ales interioară, ai și nu e ușor să descoperi că această forță interioară e cea care te face să treci peste situații insurmontabile și peste sorți infimi de izbândă. Puterea de a nu ceda niciodată e lucrul cel mai prețios și mai important din viața oricărui erou. Este ceea ce o definește pe mereu atrăgătoarea Lara, mult mai precis și mai marcant decât tricourile mulate, coada de cal, salturile acrobatice sau cele două pistoale ce par că nu ratează niciodată ținta.

E timpul să o redescoperim pe Lara Croft și să ne dăm seama că puterea ei de seducție e alimentată mai ales de puterea ei interioară.