De la Richard Nixon până la Ronald Reagan și Donald Trump, liderii de dreapta ai Partidului Republican (desigur, vorbim de Statele Unite ale Americii), au dat impresia unor dragoni scuipători de flăcări. Dick Cheney a spart acest tipar. Fără discurs livrat bombastic, energic, convingător, ci, dimpotrivă, vorbind în șoapte moi, corporatiste, cu precizie de seminar de marketing, Cheney a fost conducătorul camuflat și discret care a acaparat puterea.
Mai multă tortură, mai mulți combustibili fosili, mai multă marginalizare a presei, mai mult război: indiferent cât de extreme au fost opiniile sale, el a reușit să le facă mai mereu să sune rezonabil, de parcă nu ar fi discutat despre o politică cu agresivitate de bulldog, ci doar ar fi enumerat fapte.
În „Vicele”, filmul lui Adam Mckay despre vicepreședintele celui de-al 43-lea președinte american, îl descoperim pe Cheney ca fiind puterea de facto din spatele tronului unui George W. Bush ezitant, inabil, neindemantic în manevrarea ițelor puterii.
Christian Bale il portretizează pe Cheney cu o atenție la detalii înmărmuritoare. Și aici nu vorbim doar despre transformarea lui fizică uluitoare, ci despre aerul, manierismele, ticurile, tonul vicepreședintelui. Cheney, în interpretarea lui Bale, merge spre identificare cvasitotala. Tonul lui uscat și tern, invizibila lui atitudine pasiv-agresivă, felul lui înșelător de anost, dar inflexibil, toate sunt capturate pentru marele ecran într-un exercițiu actoricesc uluitor.
E o personificare dusă la un nivel de virtuozitate ieșită din comun prin observarea și mai apoi redarea cu exactitate maniacală a originalului. Cu ajutorul unei dureroase cure de îngrășare, a machiajului și a efectelor speciale, Bale nu doar se pune în pielea personajului, ci dispare cu totul îndărătul unui fizic palid și sedentar și a unei calviții ce-i dă un înșelător aer insipid.
Dincolo de aspectul exterior, Bale continuă personificarea lui Cheney, pentru a-l reda publicului așa cum era perceput în mandatul lui Bush: o forță a distrugerii latentă și clandestină. Dick Cheney nu are nicio problemă să calce Constituția în picioare sau să se poarte ca un conducător instabil comportamental. Iar toate acestea le face cu calmul impertinent al unui funcționar pus în slujba celor mulți. Bale-Cheney e doi într-unul: un dictator care dă ordine și un executant care urmează orbește ordinele, fără ca acest contrast să-l deranjeze în vreun fel.
„Vicele” e fascinant, într-un mod revoltător, desigur, dar totuși fascinant, pe mai multe planuri. Pe de o parte e prestația lui Bale, de nerecunoscut în rolul lui Cheney, la ani lumină distanță de stânca de om din Batman sau de boxeurul ratat și drogat din The Fighter.
Pe de altă parte, e istoria lui Cheney care cuprinde, printre altele, felul în care s-a pus în poziția de a decide acțiunile militare ale Statelor Unite, în urma atacurilor din 9/11 septembrie; felul în care a împărțit favoruri protejaților săi în industria petrolieră; felul în care a găsit justificări legal birocratice pentru încălcarea Convenției de la Geneva; felul în care l-a întors pe toate fețele pe credulul și inadecvatul George W. Bush, pentru a-și asuma efectiv rolul de președinte.
Pentru momentul prin care trece acum nu doar țara noastră, ci întreaga Europă, un moment în care mulți din liderii ei consideră egalitatea în fața legii un moft, iar respectarea ei facultativă, un moment în care democrația scârțâie din toate încheieturile, un moment în care diverși conducători încearcă centralizarea puterii, trebuie să vedeți “Vice”. Și, bineînțeles, pentru inegalabila performanță a lui Christian Bale.